,,EGALI ÎN DREPTURI ȘI RESPONSABILITĂȚI”  

Fiecare este egal, indiferent de vârstă, gen, religie. Pentru o societate armonioasă este nevoie de înțelegere și acceptare reciprocă. Aroganța, falsitatea și circumstanțele la care suntem supuși de multe ori, ne sufocă dezvoltarea și acceptarea individualității propriei noastre persoanei. Mă îîntreb: Cât vom mai putea rezista să respirăm acest mediu, infectat de invidie, lipsă de principii, orgoliu?

Atunci când suntem martorii unor nedreptăți, de fapt suntem complicii acesteia, fiindcă permitem să fie ucisă și ultima speranță, șansă la o societate unde toți să fim egali. Dacă cineva are anumite dizabilități sau diferă un pic de prototipul perfect din imaginația noastră, acest lucru nu ne dă dreptul să ne punem în postura unor legiuitori ai ,,principiului selectivității”, ba dimpotrivă, ar trebui să renunțăm la trufie. Probabil, aceasta este o idee greșită de care suferă majoritatea, care se moștenește ereditar, cred, fiindcă asta am observat în rândul celor ce discriminează. Aș numi-o ideea importanței de sine, atunci când cineva imaginează un super erou, îînjosindu-i-i pe alții în ochii celor ce sunt diagnosticați la fel.

Deși suntem fructele aceluiași pom,  din fericire nu suntem la fel, în caz contrar s-ar perdea originalitatea. Este atât de greu, să ne acceptăm individualitatea, sau  acesta este doar un pretext pentru a evita educația necalitativă sau anumite traume psihologice interioare. Există cuvântul ,,diferit” într-o societate echilibrată sănătos? Nu, evident...există alte sinonime, precum ar fi ,,unic” și ,,frumos” în felul său. Imaginați-vă, că  sunteți în locul persoanei, care zilnic se trezește într-o societate unde nu există loc și pentru ea; zilnic să suporți gândul, că sunt oameni care te critică,  nu sunt în aceeași barcă cu tine, nu sunt în consens cu trăirile tale...

În cazul în care mândria și îîncrederea în sine sunt mai mari decât sufletul și adâncul acestuia, undeva, în interior, le dai dreptate celor pestriți la mațe. Fiecare dintre noi ar trebui să se bucure de semenul său, fiindcă apropele nostru ne poate învăța lucruri diverse, lucruri ce țin în primul rând, de cum să trăiești și să te bucuri, să te bucuri de orice moment, de orice clipă chiar dacă nu îți stă întreaga lume la picioare. Atât de ușor este să ne acceptăm reciproc, doar trebuie să depunem un pic de efort în ceea ce privește bunătatea, pe care parcă am cerși-o de la un negustor de suvenire.

Hai să facem această lume mai bună și să susținem incluziunea tuturor aici, alături de noi sub un soare comun!