E soare, e linişte, ceru-i senin

Şi toţi pe pământ au o viață, un destin.

Cel ce-i olog, cel ce-i schilod,

Cel ce e surd şi cel ce e orb,

Toţi suntem liberi şi fericiţi

Dacă simţim că suntem preţuiţi.

Vrem să cunoaştem, să fim de folos,

Nu să primim uneori câte-un os!

Soarta e crudă cu noi uneori,

"Nu eşti ca toţi!" - auzim cu fiori.

Cum să le spui, să le lămureşti

Că tu eşti om şi vrei sa trăeşti,

Vrei să iubesti, vrei să zâmbești

Să ai familie, şi să munceşti?

Celor din preajmă le venim c-un mesaj:

Nu-i ignoraţi pe cei nevoiaşi

Nu-i judecaţi, aveţi dreptul oare?

Sunt foarte sensibili, şi sufletul doare...

Veniţi cu susţinere, cu ajutor

Fiţi mai buni și mai iubitori!

Ceea ce faceți aici pe pământ

Domnul le scrie in legământ.

Celor ce sunt descurajaţi:

Capul in jos nu aplecaţi!

Fiţi mai puternici, mai îndrăzneţi,

Chiar dacă doare, ştiu ca puteţi!

Aveţi răbdare şi binecuvântare

Când ceru-i cu nori şi ceru-i cu soare.

Şi atunci fiecare, din deal până-n vale,

Va înţelege rostul său mare.