Marionela RECEAN, liceul ,,Stefan cel Mare’’, cl.VIII-a, Drochia

   „AVEM DREPTURI, DAR CUM LE APĂRĂM?”

Viața-i viață și în viață

Are dreptul fiecare

La o mare dimineață.

 

Drepturile omului sunt drepturile naturale, dobândite de fiecare la naștere, prin calitatea de a fi ființă umană, indiferent de aparență rasială sau etnică, gen, religie, limbă, opinie publică sau orice alte condiții. La baza drepturilor omului stau valori fundamentale ca viața și demnitatea umană, integritatea, egalitatea, libertatea, respectul pentru celălalt, nedescriminarea, toleranța etc.

 

Fiecare dorește să trăiască într-un stat în care demnitatea omului, drepturile și libertățile lui, libera dezvoltare a personalității, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme ale societății, fiind garantate.

 

Drepturile și libertățile omului sunt expresia valorilor sociale fundamentale și sunt recunoscute de dreptul internațional pentru toți oamenii. În articolul 4 aliniatul (1) al Constituției se confirmă că dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația universală a Drepturilor omului, cu pactele și celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. În cazul neconcordanței între legile privitoare la drepturile omului, prioritate au reglementările internaționale.

 

Prin acordarea priorității reglementărilor internaționale, Constituția Republicii Moldova asigură un mecanism internațional de control, pentru cazurile când garanțiile nu au efect.

 

Din cele mai vechi timpuri, omul a luptat pentru anumite drepturi și libertăți, pentru a-și satisface necesitățile esențiale și a-și realiza aspirațiile legitime.

 

Drepturile nu pot fi create la comandă, ele sunt unice pentru toți cetățenii statului. Prevederile constituționale obligă toate autoritățile statale și nestatale să contribuie la stabilizarea și afirmarea drepturilor și libertăților omului, care nu pot fi doar proclamate, ci și protejate și garantate.

 

Vreau sa spun ca ma simt deja un cetățean activ și responsabil. Pentru aceasta îmi cultiv zilnic sentimentul demnității și responsabilității. Mă strădui să învăț bine și sa apăr onoarea liceului.

 

Uneori chiar ma întreb: ,,De ce unora nu le pasă nici chiar de viața lor ?" De exemplu, unii dintre colegii mei de clasă dar și din liceu sunt tineri, plini de viață frumoși. Dar iată că, la o vârstă atât de fragedă, au prins patima fumatului- desigur mă refer la băieți. La început, atât profesorii, cit și noi, fetele, am încercat să-i facem să se debaraseze de acest viciu. Însă totul a fost zadarnic. Imaginați-vă în ce stare sunt plămânii lor! Dar cum rămâne cu ceilalți? Consider fumatul, la vârsta lor, o sinucidere, o încălcare a propriului drept la viață. În plus, timp de șase ore colegii lor stau și inhalează  acel miros de țigară, aflându-se în aceeași clasa. Probabil că nu se gândesc la această ardere de sănătate și de bani.

 

Un alt drept care nu ne este respectat sau, mai bine zis, nu ni-l respectăm chiar noi este dreptul la opinie. Puțini dintre copii își pot exprima liber gândurile lor. Și atunci când cineva încearcă s-o facă, de multe ori este contrazis chiar de colegi. Am observat, deseori, că una dintre problemele actuale ale elevilor este aceea că ei nu se respectă unii pe alții. La școală colegii își încalcă unul altuia dreptul la opinie. Și aceasta este foarte rău, deoarece, nefiind ascultate, opiniile bune nu mai au nici un rost.2

 

Pe de altă parte, închizându-ne gura unul altuia, noi înșine ne lipsim de oportunitatea de a ne exprima liber și fără frică, de a ne descoperi adevăratele talente și capacități.

 

Datorită atitudinii noastre, vom putea avea zilnic un rezultat modest, dar efectiv, dacă cei mai slabi nu vor fi dominați, iar cei mai puțin dotați nu vor fi disprețuiți. Nu pretindeți ca aveți întotdeauna dreptate! Dar în mare parte, totul depinde de fiecare în parte. Ce bine ar fi sa ne respectăm unii le alții!

 

Viața este o comoară, ea trebuie păzită în orice moment. Nu e bine să ne jucăm nici cu viața noastră, nici cu a altora. Ea e în mâinile noastre. Viața este cel mai mare și cel mai de preț bun pe care îl are omul. Vocea copiilor și adevărul spus de ei sunt importante și pentru persoanele cu funcții de decizie. Discuțiile deschise despre ceea ce constată copiii și despre ceea ce li se întâmplă trebuie folosite de autoritățile de toate nivelurile.

,, Un copil este ca o sămânță de floare,

Cât de frumos va crește, cât de frumos va rodi..."

,, E atât de plăpândă...

Cum ai putea s-o rupi ori s-o calci în picioare

Când e tot ce va mai rămâne în urma ta."

Distribuie și prietenilor

27

77