Loredana SÎRGHI, liceul „Mihai Eminescu”, cl. XII , Edineț

„DREPTATEA- ECOUL SUFLETULUI”

În lucrarea dată vom aborda tema dreptului, justiției, legii și egalității. Eseul despre Justiție este o lucrare de natură extrem de morală, are ca scop esențial de a clarifica sensul dreptății în viața contemporană. Funcția acestei lucrări este una psihologică. În ea vom afla totuși Ce este dreptatea?.

 

Ce este dreptatea? O întrebare atât de profundă… Nu există persoană, care nu a auzit acest cuvânt, cu toate acestea ne gândim rareori la adevăratul sens al unui anumit termen. Este un sinonim pentru cuvântul justiție. Și determină dreptatea morală. Etica, mila, drepturile naturale, neprihănirea, raționalitatea, onestitatea, legea - toate acestea au loc în acest concept. Drepturile omului sunt drepturile pe care le posedă fiecare fiinţă umană, obţinute la naştere, și care îi aparțin indiferent de naționalitate, locul de reședință, sex, origine națională sau etnică, culoare, religie, limba, dizabilitate sau orice alt statut. Ele sunt inerente tuturor fiinţelor umane, ceea ce înseamnă că nici un om, oriunde nu s-ar afla, nu poate fi vreodată lipsit de drepturile sale, în orice circumstanţe şi indiferent de motiv. Ele ne aparţin doar pentru că suntem fiinţe umane. Justiţia este ansamblul regulilor care perpetuează un tip de om într-o civilizaţie.

 

Câtă justiție în lumea noastră? Există oare?  Societatea contemporană simte o nevoie din ce în ce mai acută de a-şi legitima existenţa şi activitatea prin noţiunea de dreptate, interpretată într-un sens care depăşeşte spaţiul juridic. În mod ideal, se doreşte ca noţiunea de dreptate să fie eliberată de sensul ei abstract, fiind înţeleasă ca o concretizare, un veritabil instrument de măsură, capabilă să demonstreze succesul sau insuccesul unei întregi societăţi. Dreptatea este apreciată ca o entitate reală, evidentă şi descătuşată de orice constrângere teoretică. Totuşi, dorinţa în sine de a construi o societate prin evaluarea pozitivistă a sensului de dreptate este, neîndoielnic, plină de speranţă şi tocmai din acest motiv lăudabilă. Astăzi trăim, din păcate, în lumea materială. În care termenii precum dragostea, legea, dreptatea, justiția și respectul se pot obține pentru bunuri materiale.  Putem și trebuie să punem capăt acestui lucru unindu-ne în lupta pentru apărarea valorilor noastre și a drepturilor omului.

 

Oricât de înaltă este dezvoltarea societății moderne, în ea încă se mai găsesc ofense și, din păcate, prea des. Și întrebarea cum să vă protejați drepturile încălcate este foarte, foarte relevantă astăzi. Pentru că întreaga valoare a dreptului declarat și realizat poate fi redusă la zero într-un moment. Și de modul în care statul sau cetățeanul însuși își poate proteja și restabili dreptul, depind în mare măsură atât prosperitatea întregii societăți în ansamblu, cât și bunăstarea fiecărui cetățean în parte. Apărarea drepturilor omului începe cu fiecare dintre noi. Pas cu pas putem construi un viitor bazat pe valorile noastre comune de egalitate și demnitate umană. În viața noastră de zi cu zi, cu toții putem și trebuie să contribuim la îmbunătățirea situației drepturilor omului a persoanelor din jurul nostru. Când cineva este jignit și speriat, putem vorbi pentru drepturile sale. Când o persoană lipsită de apărare este agresată, putem să-l susținem. Oriunde apare discriminarea și exploatarea, ne putem exprima ferm opoziția.

 

Pentru a preveni încălcarea drepturilor dumneavoastră sau pentru a vă putea apăra drepturile, trebuie să cunoașteți sursele drepturilor fundamentale. La nivelul legislației naționale, acestea sunt:1. Declaraţii naţionale privind drepturile omului şi cetăţeanului; 2. Constituția statului.

 

Primul și cel mai important drept al omului este dreptul la viață. Trebuie să fie sacru pentru toți. De asemenea, fiecare are dreptul nu doar de a-și trăi viața, ci și de a o trăi cu demnitate. Pentru ca nimeni altcineva să umilească o persoană, nici moral, nici fizic. O persoană are dreptul la demnitate și libertate personală. Toată lumea are, de asemenea, dreptul la proprietate privată. Este natura umană că toți ne dorim să avem ceva al nostru: o casă, o mașină și alte lucruri. Nimeni nu are dreptul să-l ia proprietarului. Personal, cred că fiecare dintre noi trebuie să monitorizeze el însuși dacă îi sunt încălcate drepturile și libertățile. Și, de asemenea, să fie respectate drepturile altora, nu mai puțin decât ale dvs. Atunci statul nostru poate fi numit legal.

 

După părerea mea- justiţia este respectul dreptului celuilalt. Drepturile omului sunt ca un scut: te protejează; sunt ca niște reguli prin faptul că îți spun cum să te comporți; și sunt ca judecătorii pentru că poți apela la ei. Sunt abstracte - precum emoțiile și, ca și emoțiile, aparțin tuturor și există, indiferent de ce se întâmplă în jur. Sunt ca natura pentru că pot fi călcați în picioare; și sunt ca spiritul, pentru că nu pot fi nimiciți. Ca și timpul, ei ne tratează pe toți în mod egal: bogați și săraci, bătrâni și tineri, înalți și scunzi. Ei ne oferă respect și ne cer să-i tratăm pe ceilalți cu respect. S-ar putea să diferim uneori în ceea ce privește definiția bunătății, adevărului și dreptății, dar după ce le-am întâlnit în viață, le vom recunoaște cu siguranță. Valorile morale, precum vântul, sunt invizibile. Dar știi că vântul este acolo, judecând după foșnetul frunzelor de pe copaci. Și înțelegeți că valorile morale există, judecând după acțiunile oamenilor. Dacă orice acțiune în legătură cu orice persoană îi slăbește demnitatea, atunci aceasta este contrară spiritului drepturilor omului.

Distribuie și prietenilor

440

945