Daniela BELINSCHI, liceul „Aristotel”, cl. a XII-a, Chișinău

„EU SUNT LEGEA

Am dorit, prin exemple, să compar evoluția statelor în care drepturile omului sunt respectate și în care nu sunt respectate, pentru a arăta cum acestea influențează dezvoltarea socio-economică a unui stat, astfel încât să pun în lumina importanța lor. Pornind de la idea că fiecare din noi este un actor important în societate și că fiecare din noi este în egală măsură responsabil de toate procesele din ea, am ilustrat, prin exemplul corupției, cum aceasta ne afectează pe noi în planul drepturilor și cum noi, prin ea, afectăm progresul.

 

 Republica Moldova este un stat democratic, în care confrom Constituției, puterea legislativă, cea executivă și judecătorească sunt separate. Interpătrunderea lor ar însemna un act de suprimare a democrației, un atac la adresa sistemului de legi după care este guvernat acest stat. Istoria ne pune față în față cu exemple de state totalitare, în care legea este în mâna celui care conduce (monarh sau partid) în constrast cu statele democratice, unde cel ce conduce se află în mâna legii.

 

Parcursul evolutiv (sau regresiv) al acestor state diferă substanțial. Pe de o parte avem statele democratice, care au înregostrat o creștere fabuloasă în economie și și-au dezvoltat infrastructura, sectorul bancar și gama de servicii sociale, ajungând țări înalt dezvoltate, cu un PIB pe locuitor mare, cu speranța la viață de peste 70 de ani și cu o rată de alfabetizare aproape de 100%. Și avem cealaltă parte, a statelor totalitare, unde drepturile fie nu există, fie sunt doar o formalitate. Astfel de state întâlnesc dificultăți în ceea ce privește progresul economic, iar domeniul socialului este mâncat de rugină. Cel mai elocvent exemplu aici este, bineînțeles, URSS, care avea una dintre cele mai ,,progresiste,, Constituții a timpului și, cu toate acestea, libertate  nu era. O parte a oamenilor mureau în GULAG, în timp ce cealaltă muncea din greu pentru a satisface planul. Alfabetizarea era una chioară, școala fiind nimic altceva decât un mijloc de propagandă. Anul 2022 vine, din păcate, cu exemple la fel de sumbre. Fie că vorbim de actuala Rusie, unde a vorbi (adevărul) se egalează practic cu a fi condamnat, fie că vorbim de Afganistan, unde femeile mor în lipsa unor servicii medicale elementare, nemaivorbind de școlarizare sau dreptul de a te opune unei decizii pe care un bărbat a luat-o pentru tine. Iar lista poate continua. Toate aceste exemple sunt un indicator al importanței drepturilor, or acestea sunt indispensabile progresului general.

 

Republica Moldova are un act suprem care pune legea mai sus de orice. Și totuși, istoria recentă a acestui stat a arătat că sunt oameni care pot manipula legea așa cum le cuvine, încurajând deopotrivă corupția și cumătrismul. Aceste două probleme de conduită socială pun la îndoială gradul de respectare a drepturilor cetățeanului. Pentru că mai multe drepturi va avea cel care oferă mită mai mare sau care e rudă cu persoanele potrivite, chiar dacă legea spune altceva. Problema noastră este în conduită, în conștiință. Obiceiuri proaste s-au împregnat în comportamentul nostru, obiceiuri care se dușmănesc cu legea. Defapt, noi suntem stimulatorii a ceea ce se întâmplă. Diferența între noi și ei este în suma pe care o dăm/luăm drept mită. Iar asta ne îngrădește drepturile, generând acea inegalitate socială. Cei cu posibilități financiare limitate, au și drepturi limitate. Situația iese la zi mai ales în sfera medicală, unde suma dată este direct proporțională cu atenția pe care o primești ca bolbav.

 

Avem drepturi egale, e adevărat, dar măsura în care ele sunt respectate diferă. Diferă din cauza un mecanism stricat, care se aseamănă cu un cerc: fără început și fără sfârșit. Nouă ni se încalcă drepturile și noi, la rândul nostru nu le respectăm pe ale altora. Așa ajungem să trăim într-o societate disfunctă. Și s-ar părea că prin a da mită nu încalci dreptul cuiva. Adevărul e că e un act de autoinsultare, o faptă prin care individul singur își încalcă dreptul la integritate, la libertate, devenind prizonierul banului. Pentru că dacă dai o dată, vei da și a doua oară.

 

Avem drepturi egale, e adevărat, dar trebuie să știm cum să le apărăm. Să le apărăm de atentatele aduse la adresa lor din societate, dar și de propria noastră necunoaștere și mediocricitate. Drepturile necesită a fi cunoscute, pentru a putea riposta în caz de neglijare și încălcare a lor.

 

Știrile despre condamnarea Republicii Moldova sau a cetățenilor săi la CtEDO apar din ce în ce mai des. Cea mai recentă, din cele pe care le-am citit, a fost cazul unui bărbat prins beat la volan de către poliție, deși acesta nu consumase băuturi alcoolie. Mai mult decât atât, nu i-a fost recunoscut testul antidrog făcut la o clinică. Asta se întâmplă în timp ce un număr enorm de șoferi care cu adevărat au consumat alcool scapă nevinovați, datorită celor câteva sute sau mii de lei (în dependență de poftele polițistului), pe care le pun în buzunar, spunând: Da poate ne lămurim noi altfel?!

 

Situațiile de acest fel nu pot fi trecute cu vederea nici prin spitale, mai ales când e vorba de cele publice, de stat. Dacă încerci să obții o programare, ești poftit peste două-trei luni sau mai mult, iar dacă-i pui medicului niște bani pe masă, imediat își face timp să te consulte. Ei bine, dar cum vine cu cei care nu-și permit acest lux, de a corupe un corupt? Înseamnă asta cumva că el are mai puține drepturi la servicii medicale și la viață?

 

Viața noastră e îngrădită zilnic, drepturile noastre naturale sunt limitate din cauza fenomenului corupției, pe care am ales să-l abordez aici pentru că este unul care frânează dezvoltarea noastră ca stat. În momentul în care ne vom lua responsabilitatea pentru tot ceea ce facem și ne vom asuma faptele noastre ca fiind o parte importantă a unor procese sociale, vom recunoaște că purtăm și noi vina pentru ceea ce se întâmplă în jurul nostru, vom conștientiza că faptele noastre afectează viața altor membri ai acestei comunități și că drepturile noastre se termină acolo unde încep drepturile altora, vom fi noi stimulatorii progresului țării noastre. Pentru a ne fie respectate drepturile, trebuie și noi, la rândul nostru, să respectăm drepturile semenilor. E complicat, într-o oarecare măsură, pentru că justiția noastră încă nu a evoluat la măsura în care să prioritizeze legea în fața banilor. Da nu în justiție e problema, problema e în oameni. Schimbarea începe de la NOI! Schimbarea începe de la MINE!

 

Distribuie și prietenilor

23

63