Tot mergând prin târg de țară

Îl zăresc pe moș Vasile cam cu fața străvezie.

Mă opresc atunci în cale

Și-i tot pun o întrebare:

- Ce așa rău arăți stimate,

Nu cumva „e-aici pe-aproape”?

- Nu dă doamne măi Ioane,

Parcă merge roata mare.

Doar că azi venit-am în piață

Să-mi mai vând ce am prin casă.

Vezi că suntem vremuri grele, dar să viețuiești e lege

Căci lucrat-am ani în școală

Totuși nițel cam „li se-arată”.

Am rămas și singurel într-un sat uitat de vreme, 

Cu bătrâni și bătrânele.

Mi-au plecat copii departe, între lume „cu de toate”

Doar le merge chiar cu bine și nu plâng a rău ce vine.

Uite sper și eu în suflet 

Că veni-vor ici în țară ca și înaripate zburătoare

Și „lupta-vor” pentru „mumă” precum orbul pentru umbră

Și prospere a noastră glie cum e dulcea melodie.

Prea secat sunt eu de toate sa mă port cu cer de aștri,

Dar imensa lor putere ridica-ar întreg veninul 

De pe-al nostru „cap de veghe”.

E nevoie doar de rouă precum raza-n zi de plouă

Ca sa prindă „roada vieții” sensul ce de vremi „se pierde”.

Semnificația: Mesajul poeziei conturează în toată amploarea actuala situație politică, economică și socială din Republicii Moldova. Identificăm o conducere frauduloasă cu idealuri avare, iar în sensul opus se află poporul sărăcit, alungat din propria țară, în căutarea unor condiții de viață satisfăcătoare. Totodată, tânăra generație constituie speranța ce nu se stinge niciodată, astfel că încă nu e pierdut totul.